IUBIREA DE MAMA

Chipul drag am mamei este primul lucru pe care ,de regula il vede orice copil care vine in aceasta lume,lucru valabil aproape la orice fiinta care se naste.Mama este fiinta care te strange prima in brate si prima care te iubeste neconditionat,doar pentru ca  esti copilul ei.Prima iubire a mamei esti tu copile ,si vei fi si ultima.In aceasta lume toate iubirile trec pana la urma dar mama isi va iubi copii de cand ii naste pana la moarte.Ei sunt mereu prima ei grija si ultima,se trezeste cu gandul al copii si se culca cu ultimul gand tot spre ei.Iubirea mamei este totala,ea stie cand copilului ii este bine,cand ii este rau ,cand are nevoie de mangaierea ei sau de incurajari.Ea stie fara gres ,numai dintr-o privire ce se intampla.Iubirea ei vine din iubirea Mamei Universale,din izvorul inimii ei,pentru ca ea iubeste toate fapturile carora le-a dat viata in mod egal,fara partinire.Cum oricarei mame ii sunt egal de dragi toti copiii ei,asa si mama divina nu are preferati si imparte aceleasi zambete tuturor fiilor ei.Iubirea la sanul mamei se simte prima data,acolo copilul se simte ocrotit ,fericit si iubit peste masura.Nu exista mama care sa  nu fie gata sa dea totul pentu copilul ei,chiar si viata daca este nevoie. Esenta mamei este iubirea neconditionata si spiritul de sacrificiu.Esenta ei este lumina divina care aureoleaza chipul mamei care sta aplecata deasupra unul leagan de copil.In acesta lume mereu viata mamei a fost grea,ea trebuit sa se puna mereu pe ultimul loc,sa flamanzeasca daca nu era mancare destula pentru copii,sa munceasca din zori si pana seara,sa stea de veghe la capataiul patului ocrotindu-i somnul ,sa rada cu el si  sa planga cu el.Toate aceste lucruri pe care mama le  face neconditionat au fost mereu minimalizate,trecute cu vederea de societate,in toate locurile din lume.Mama a trebuit sa devina un membru activ al societatii si sa creasca ,uneori singura ,copii.Aceasta societate stramba nu a socotit a fi vreu merit in nasterea ,cresterea si educarea  copiilor si au obligat mamele sa se descurce cum pot intre serviciu si casa.O alergatura continua si epuizanta pe care nimeni nu o pretuieste.Nu exista un monument al mamei nicaieri,pentru ca ea are locul ei umil,in coada tuturor intereselor societatii.O mama  se multumeste sa fie doar mama si nu cere ajutorul unei lumi reci si pierdute care nu a invatat nimic din modelul de iubire care ea il arata ,fara cuvinte,doar prin fapte in fiecare clipa.Pretuiti iubirea mamei,dragii mei.Pierduta in anonimat,mama traieste impovarata de griji si cu  o singura bucurie:fericirea din ochii copilului ei...

NAMASTE!

L.NADA 

In fiecare seara  la ora 21 va astept la meditatii.