UNDE-I IUBIREA?

''Daca dragoste nu e nimic nu e''devine cea mai vizibila si mai adevarata concluzie mai ales in relatiile dintre barbati si femei.Intr-o lume dominata de intuneric si manipulata in toate felurile nu putea sa ramana nemanjit nici acest domeniu asa de sensibil al vietii noastre.Viitorul unei relatii de iubire fericite se pune in zorii copilariei,cand tanarul suflet neexperimentat invata cum sa manifeste iubirea sau sa o ascunda, dupa caz.In primii trei ani  de viata se pun bazele personalitatii viitorului adult si in materie de relatii.Relatiile din propria familie ii vor intarii convingerea care si-a format-o  despre iubirea intr-un cuplu ,despre iubirea intre parinti si copii.Daca ea  exista si copilul va stii cum se simte iubirea, ce este si cum se manifesta.Daca nu ,va porni cu un mare gol in cunoastere si in suflet,si va incerca mereu sa umple acest gol cu ceva.Fiecare fiinta vrea cu disperare sa fie iubita asa cum este,fara sa fie nevoita sa isi creeze o masca pentru a fi iubit si acceptat.Fiecare fiinta vrea sa fie iubita cu toate  defectele care le are,fara sa fie nevoit sa se schimbe,sa devina altul pentru a fi iubit.Iubirea este singura in stare sa dea stralucire si celui mai sters si banal om,sa dea forta si celui mai slab dintre noi si sa scoata tot ce este mai bun din fiecare fiinta ,sa scoata acele calitati care nici nu banuia ca le are.Acest lucru este valabil si la femei si la barbati de orice varsta ar fi si de orice conditie sociala...fiecare viseaza sa fie iubit pentru el insusi.Oamenii nu pot trai si fi cu adevarat impliniti daca stau singuri,toti vor cauta apropierea si caldura altei fiinte.Si asa cautand ei vor da peste cineva care li se pare ca raspunde tuturor pretentiilor si este conform visului lor depre fiinta perfecta langa care vor sa ramana pentru vecie.Cand acela sau aceea apare,iubirea ii da si calitati care nu le are si pare atat  de perfect in toate,vrei doar sa stai cu el,sa te tina in brate ,sa fie mereu cu tine,sa ii simti bataile inimii si caldura din suflet.Ce conteaza ca acel ales nu are decat in capul tau toate acele calitati cu  care il aureolezi?Ce conteaza ca prietenii sau parintii iti spun ca e altfel,cand tu iubesti si nu vezi nici in neregula?Si apoi mai faci un pas spre el sau ea si devine partenerul tau de viata.Atunci,cand iubirea este incercata de realitate,de greutati si  incep sa apara parca niste defecte la cel iubit care nu erau acolo inainte.''Cum de s-a schimbat,acesta de langa mine nu e cel pe care il iubesc..e cineva pe care nu il cunosc''.Daca il iubesti mult incerci fie sa te impaci cu ideea ca asa este el,fie incepi sa il schimbi ca sa corespunda cu ceea ce era in capul tau.Si atunci iubirea care implinea lipsurile nu mai este de ajuns ,Euforia indragostelii dispare si realitatea nu e cum vrei sa fie si iubirea din inima devine tot mai plina de conditionari.''Te iubesc ,dar in termenii alesi de mine''.Asa iubirea neconditionata,din adancul inimii ,din lumina Creatorului,devine un targ jalnic si patetic sau o lupta pentru suprematie si inevitabil unul va iubi mai mult decat celalalt.Iar cel care iubeste mai mult va da mereu mai mult ca sa mentina echilibrul..unul va saruta obrazul,altul va intinde obrazul sa fie sarutat.Unul va pune tot mai mult suflet,cel care a avut imaginea cea mai eronata despre partenerul cu care isi imparte viata si va face o gramada de compromisuri pentru a pastra o stare de fapt.Iubirea,care trebuia sa ajute fiecare suflet sa creasca,se transforma in inchisoare de unde unul va tot incerca sa fuga si celalat va incerca sa il impiedice.O lupta surda pentru a controla prin o iubire ciuntita libertatea de a fi el insusi a celui de langa tine,de a controla libertatea celuilalt de a fi fericit.Asta nu e iubire!Asta e doar ceea ce am invatat aici ca ar fi normal..ceva putred in esenta lui ,ca acolo nu e urma de iubire,doar o etalare a egoului dominat de instincte si de iluzia vietii de zi cu zi.Unde-i iubirea??Oamenii obisnuiesc sa spuna ca a murit,ca disparut cu trecerea timpului,ca s-a stins.Dar nu e adevarat iubirea e acolo in suflet e insasi esenta vietii,caramida esntiala din care ati fost facuti,atata doar ca  a fost de atatea ori innabusita si i-ati pus lanturi si calus in gura incat nu se mai aude din strafundul sufletului.Ia dat-i drumul,descatusati-o, ascultati-o si o sa vedeti  ca este acolo gata sa iasa la lumina sa se manifeste,sa infloreasca in orice conditii.Pentru ca fiecare fiinta va accepta in final iubirea ,ca nu poate trai fara ea.Si cel mai rece suflet se va topi pana la sfarsit sub flcara arzatoare si constanta a iubirii neconditionate,a iubirii pure si fara asteptari.Incercati  sa iubiti macar o zi omul langa care va petreceti viata,macar o zi fiti iubire adevarata si veti vedea miracolele,in primul rand in inima voastra...


NAMASTE!

L.NADA

In fiecare seara la ora 21 va astept la meditatii.